POEZII

Fără vise

2012-02-11T08:58:00.001-08:00

secundele par spulberate de viscol
copacii trosnesc în pădurea de piatră
pustiul îşi întinde aripile înnegrite de ger
doar tu păşeşti cu tălpile goale pe drumuri ninse
cu pletele-n vânt
ca o nălucă a iernii de apoi
statuie a nopţilor pustii
adormi lângă lampa stinsă
din mijlocul cărării
somn alb fără vise

fără vise Ana, fără vise
căci visele dor
mai rău decât frigul
ce muşcă din călcâiul tău
ca săgeata morţii
trupul tău alb, mai alb ca nămeţii de-afar'
poartă tatuajul nefiintei în dreptul inimii

tăcere Ana, tăcere.

În sufletul meu latră un câine de ghips

2012-02-11T08:57:00.001-08:00

rătăcesc pe cheiuri pustii
în nopţi cu stele de gheaţă
în timpan mi se sparg valurile tăcerii
citesc în nisipul clepsidrei
scrisori în braile
degetele se-nfig adânc în negura timpului

pipăi aerul în cautarea drumului spre cer

sunt un orb rătăcit
paşii mă poartă spre mlaştini
unde ţipătul lişiţelor mă cheamă patetic
străbat păduri seculare
copacii mă simt
întind frânghii spre mine
încă un pas şi moartea cu braţe de lemn
mă leagănă
ca pe un prunc blestemat

în sufletul meu latră
un câine de ghips
ecoul se stinge la dumnezeul melcilor în ogradă
acolo Eva muşcă dintr-o ciupercă otrăvită
apoi aleargă spre mine
goală
cu părul ei negru
ce umple de funingine cerul
mă-mbie cu păcatul

timpul se dilată
mă nasc din nou de o sută de ori pe minut
din lutul palid al terrei
planeta geme în durerile facerii
ard la soare ca o cărămidă

în jurul meu alte cărămizi se lipesc
clădesc un cuptor în care
copilul zidarului arde

în sufletul meu latră
un câine de ghips
ecoul se stinge în sufletul tău
amputat

Secretul

2012-02-05T06:47:00.001-08:00

După ora două-ş-două
oraşul pare mai mic
Străzile par înghesuite în întuneric
şerpi adormiţi în smoală
Pisicile miorlăie prin tomberoane
Alunecă prin ziduri
năluci flămânde căutătoare de speranţă

Când închid ochii
mă simt un criminal
Ucid întreaga lume într-o clipă
Totul se evaporă

De fiecare dată când visez mă întreb dacă nu cumva
lumea reală e în spatele pleoapelor
Iar cea din care scriu acum acest poem
e doar un substitut...
o pedeapsă a trezirii

Am aflat ce e moartea ...
viaţă veşnică în lumea viselor
momentul în care două lumi se ating ca două buze reci
şi rămân sudate de tăcere

Te desprinzi de trup ca un fluture alb de-o floare putrezită
pluteşti în lumină
rămâi acolo în lumea
unde toate dorinţele se împlinesc

V. S. T. F.

2012-01-26T01:00:00.001-08:00

era seara când
mi-am lăsat capul la picioarele ghilotinei numite femeie
nu credeam că vorbele ei
mă vor face să-l pierd
a curs mult sânge
iarba din jur creşte roşie şi- acum
ca o menstruaţie

rana pricinuită lutului
se vindecă greu...
în aer a rămas ucis minutul
în care tăcerea mi-a cusut buzele
spre a mai spune "te iubesc"

între noi se cască o prăpastie
pe care amintirile frumoase
n-o mai pot umple
(durerea e un gropar al sentimentelor...
sapă zi şi noapte neobosit
până dă de cadavre)
întinzi mâna de pe celălalt mal
dar nepăsător
îţi întorc spatele
pe care zace tatuată nepăsarea

am devenit misogin
mi-au crescut 7 capete de balaur
cu care le înghit pe fiicele Evei
ca pe-un măr necopt

cuvântul iubire îmi strepezeşte dinţii
în locul lui rămâne doar
"v.s.t.f."

Cerul îşi scutură îngerii de pene

2012-01-13T04:46:00.001-08:00

te-aveam
şi-ai plecat fericită
spre miazăzi
acolo unde pisoii
adorm în cotloane ferite de vânt
iar palmierii albi răsar din stratul cald de zăpadă
pescăruşii nu ţipă niciodată
nu umplu suflete cu tristeţe...

tramvaiul lasă în urmă
sălbatici fulgi de zăpadă
în gene mi se-aştern
păreri de rău lichide

mă târăsc spre casă
prin
oraşul ce pare suspendat de cabluri electrice
cerul îşi scutură îngerii de pene
cerşetorii mă ocolesc
nu mai întind spre mine
mâinile lungi ca nişte tentacule
presimt că am pierdut totul
n-am ce le da

am auzit că
s-a construit o fabrică de suflete
am nevoie de unul care
să doară mai puţin
îl voi coase de carne
cu sadism
şi-am să-l învăţ să iubească mai puţin

poate aşa plecările tale vor fi mai rare

Pereţi

2012-01-10T11:44:00.001-08:00

lipeşte-ţi urechea
ascultă
pereţii cunosc multe secrete
coboară treptele
în beciul bisericii
aşează-te printre lăzi cu praf, sticle şi şobolani
imploră linişte
răsfoieşte-ţi gândurile
tălpile goale sfârâie pe lutul rece
culcă-te în tihnă
goală
să simţi pământul cum pătrunde în tine
să mă visezi cum apar din negura infernului
cu ochii strălucind

îţi şoptesc drumul spre mine

când ai să mă gaseşti
ne vom tăvăli peste morminte
profani
ca doi demoni ce păşesc în paradis

îi voi spune timpului să stea în loc o veşnicie

Totem

2012-01-08T11:17:00.001-08:00

parfum de femeie

dantele

covoare moi

încolăcit de trupuri goale

ca un totem de liane

în jungla podelei

zac tatuat cu păcatul

braţe întinse mă năpădesc dureros

e noapte

întunericul sculptează forme bizare

în aerul cald ce-mi violează plămânii

ca o tuberculoză

în pereţi cresc umbrele plăcerii

ciuperci otrăvitoare

verzui ca o flegmă

mi-e trupul acvariu

prin mine înoată sirene de gheaţă

se topesc în pântecul femeilor dominate ...

aud inima pământului cum bate alene

ca un ciocan de vânt

în acoperiş

saxofonistul coboară speriat pe raze de lună

la geam

un cântec domol se naşte

mă-nvăluie

m-adoarme în braţele unor arlechini bolnavi

pe care-i visam deseori

copil fiind

rânjetul fosforescent al morţii

se prevede între zăbrele

pictate de demoni

în calea luminii

femeile dispar

rămâne-n loc ziua de apoi

lungindu-se ca o focă albă

între banchizele nopţii

îngheţ ca un totem al păcatului

mă ruinez in humusul nemărginitului cer de sub noi

un cer fals în care nu vor suna paşi de înger vreodată

doar ecoul morţii de după plăcere

Cad păsări

2012-01-08T11:13:00.001-08:00

Cad păsări în sufletul meu
Uneori albe, alteori negre
Ciugulesc puţin câte puţin din el
Bătăi de aripi mă înalţă
ca pe-o statuie a durerii
ţipete îndelungi
nasc ecouri sinistre
reverberaţii ale morţii
pliscuri de oţel mă-nghit de viu

Singurătatea loveşte în mine
ca un ciocan
Dărâmă pereţii clădiţi între vise...
Coşmarul se-ntinde ca o pată de petrol
pe marea limpede a gândurilor
Rămâne speranţa ciuruită de săgeţile cupidonilor retarzi
Ninsă pe jos ca o tencuială veche

La poli e noapte fără păsări albe
frig fără ţipătul lor
tăcere...
Mă-nvelesc cu vântul sălbatic
Stârnit de aripile dragonilor de gheaţă
Mă integrez în peisajul mut
ca un cadavru în humă

E târziu...
şi totuşi cad păsări undeva
Iar sunetul răzbate până departe în mine

Ce final tâmpit, nu-i aşa?

2012-01-08T11:11:00.001-08:00

camerele ascunse îi sperie pe cei care au ceva de tăinuit
mă amuză
le privesc, în timp ce îmi hrănesc melcii cu timp
aceşti mucoşi simpatici şi norocoşi ce-şi duc tăcuţi casele în spinare când se târăsc adorabil pe pereţi ...
(mi-ar fi plăcut să mă nasc cu o vilă în spate )

cineva mi-a spus că dumnezeu e doar un robot
conectat la multe camere ascunse la noi în suflet ...
eu cred că mi-a fumat cineva iarba
sunt atât de lucid încât gândesc iar...
la dracu !
deci, camerele,
îmi dau sentimentul că nu-s atât de singur
ce concluzie bolnavă!
uneori citesc presa
nu mă ajută cu nimic
numai veşti proaste!
azi am aflat că moş crăciun
a fost internat la azil
plin de reumatism şi inutil ...

moş crăciun şi dumnezeu
au ceva în comun
nimeni nu mai crede în ei

minorele-s bune de tot zicea cineva
nu-l mai primesc pe "moşul" în a lor "emoviaţă"
ce să-l întrebe: moşule, jucării sexuale ne-ai adus?
un sac întreg de vibratoare din plastic
pentru domnişoare
ho ho ho, merry-n crâşmas!

sunt atât de beat încât nu mai deosebesc proza de poezie
mă mir că m-ai citit
şi acum aruncă cu piatra în mine
dacă te crezi fără pată
poate-mi vei sparge din greşeală
camera ascunsă din suflet ...
sunt cam multe puncte de suspensie aici, ştiu
dar eu însumi zac suspendat pe tavan
(e a doua oară când nu-mi reuşeşte şedinţa de yoga )
mi-am pus muzică tibetană la pick-up
şi încerc să nu levitez prea tare
devine inutilă frânghia asta ce-mi înconjoară gâtul dacă nu mă trezesc brusc !
doi zece... doi zece
încă un scratch în cinstea defunctului EuCelDeIeri!
cineva a filmat toate astea
şi le-a pus pe youtube sau redtube sau mai ştiu eu ce tube...
sau e-n direct?!?

viaţa mea e un film porno
sunt atât de gol că nu m-ai putea îmbrăca nici măcar cu tine întoarsă pe dos !
opreşte-te din a privi în inima mea
nu mai bate demult
sau nu mai bate pentru tine
momentan caut altceva
sunt plecat de-acasă rău de tot
uită-mă sau...dă-i pace
ce final tâmpit, nu-i aşa?

te sărut până mi te topesti pe buze

2012-01-08T11:08:00.001-08:00

melci adormiţi pe plăci de vinil

un ac ce scoate ţipete

fărâmă cochilii

un praf alb care acoperă ca o zăpadă

pomii din cartier

copiii se joacă tăcuţi

apoi dispar între ziduri

rămâne vântul să scârţâie leagăne

prin parcul pustiu

pe bănci adorm bătrânii

visează ninsorile de altădat'

le-a rămas în păr amintirea lor

acoperită cu basmale negre

privesc pe geamul cârciumii

am paharul de Jack în faţă

şi multă gheaţă luată din sufletul tău

(îţi aminteşti ce frumos eram

când nu-mi păsa de tine?)

vreau pe suflet

să mi se târască iar melci

ca nişte radiere

să te şteargă de acolo

sau vreau să mă trezesc acoperit de zăpadă

într-o biserică iglu

tu să fii o icoană a nepăsării

îngheţată în perete

să te sărut până mi te topesti

pe buze

să te sorb picătură cu picătură

chiar de păcătuiesc ...

să nu mai însetez de dragoste

Alchimia zăpezii

2011-12-15T03:13:00.001-08:00

sunt un altfel de alchimist

dau viaţă oamenilor de zăpadă

prefac fulgii de nea în carne

trupuri care se mişcă

şi supravieţuiesc razelor de soare

aidoma unor vampiri

scăpaţi de blestem

ochi de cărbune sclipesc în noapte

mâini care mătură aerul...

conduc o armată

căzută din cer

sunt un altfel de Dumnezeu

oamenii mei au suflete albe

celălalt a greşit materia

noroiul ne-a rămas

ne iese pe nări uneori

ca lava unui vulcan

sunt un Dumnezeu de lut

mă nărui încet

oamenii mei rămân

până când primăvara apocalipsei

vine să-i destrame

sunt alchimistul neputincios

nu se poate schimba

deşi inventează materii

sunt cel care dă viaţă

dar n-o poate păstra

Creampie

2011-12-15T03:12:00.003-08:00

ne privim în oglindă
alături şi goi
pătrund cu privirea în tine
ca un scafandru în mare
te simt
fierbinte...
aproape...
te reflectezi
în retina-mi
ca norii în apa unui lac
o atingere tandră
infinită

dependent de tine
ascuns după tatuaje
te devorez
ca pe-o trufanda

te las pe spate
simţi cum cad în tine
picătură cu picătură
esenţa mi se scurge
în străfundurile tale
fierbinte
ca o lavă
te hrăneşti cu mine...
vulcanul se închide
lasă pe dinafară ce-a mai rămas din noi
obosiţi trecem dincolo de oglinzi
să adormim în braţele celuilalt

Foame de singurătate

2011-12-15T03:12:00.001-08:00

urme-n zăpadă
o bătrână singură
cu-o lampă ce afumă ziua
pe uliţă, pustiul prinde glas de câine
urlă vântul nopţii prin unghere
îmi împinge pe sub uşă năluci

tăcerea mă prinde în palme
târziu
când satul îngheaţă ca imaginea unui film pe pauză

întins pe covor
uit să respir
gonesc din minte
beţia viselor
îmi odihnesc tălpile pe cărbuni încinşi
la gura sobei
să nu adorm
să muşc din singurătate
cu foamea unui deţinut
în Insula Diavolului

Mi-e dor

2011-12-15T03:11:00.003-08:00

să mă îmbrac în piele

să-mi acopăr carnea cu tatuaje

fluturi, dragoni și rune

dor să stau lângă tine

să te dezbrac lent

să-ți cânt la ureche

mi-e dor să văd dincolo de glie

să nu-mi între pământ în ochi

la fiecare clipire

clopoței în vânt

crengi împung cerul

copacul crește din inima mea

în carnea invizibilă a aerului

se hrănește cu sângele spânzuraților

pompează în venele mele tristeți

și urletul lupilor bătrâni

Alunecare

2011-12-15T03:11:00.001-08:00

în lac
sub tălpile mele
se cufundă luna
craterul
se astupă cu mine
alunec sub unde ca într-un vis

deasupra
libelule de cristal zboară
pe pânze de pictor
o barcă dezlegată
se pierde în larg
ca o dragoste la distanţă

păsări ciugulesc suflete
rătăcite

plouă...
un fulger împarte cerul în două
o bucată lui Dumnezeu
alta lui Lucifer

împăcare ...

ecoul unui tunet
străbate lumea
de la nord la sud
ca acul unei busole
într-o barcă
dusă în larg de furtună

Contrast

2011-12-15T03:10:00.005-08:00

da Ana
e întuneric în jur
printre oameni făclii
funinginea sufletelor se înalţă

mai presus de tot

un nor negru
un cerc vicios

uneori evadez
dar cu ce preţ ...

e simplu să ardeţi la nesfârşit?

candele aprinse
şi vântul ce suflă tăios
geamul uitat deschis
şi un ţipăt care se loveşte de pereţi
decojindu-i de var

locuiesc în coşmarul tău Ana
tu într-al meu
printre oameni ce ard
de ne îngheaţă sufletele

Coşmarul

2011-12-15T03:10:00.003-08:00

a uitat geamul deschis

camera se umpluse de frunze

mirosea a lacrimi

a toamnă târzie

era acolo

zâmbea

un zâmbet trist cu nuanţe de adio

întipărit pe buzele roşu aprins

cum niciun pictor n-ar putea să-l redea...

oglinda emana o lumină surdă

un chip trist captiv

o părere

în cameră se mişca ceva

odată cu perdelele lungi

suflate de vânt

odată cu ceaţa pădurii din jur

mă atingea pe obraz o fărâmă de suflet ...

în rochia albă părea o pictură pe pânză

în rama unui coşciug

în mine creştea neliniştea

ca unghiile în carne

mă sufocam treptat

podeaua scârţâia sub paşii grei de durere

ceda

mă prăbuşeam

mirosea a lacrimi

amestecate cu sânge

se închega ziua

ca o apă biciuită de viscol

pereţii camerei îngheţau

tablourile

se acopereau cu brumă

Ana se ridică din coşciug goală

pluteşte deasupra mobilei

nălucă a groazei

pereţii crapă

ca gheaţa lovită de cange

Ana îşi aruncă privirea în sufletul meu

ca într-o copcă

părul negru îi acoperă faţa

hai vino ...

vino să păşim împreună

dincolo de moarte

să pescuim iluzii

negru pe alb

2011-12-15T03:10:00.001-08:00

conduc o maşină

cu spatele

aştept impactul

cu zâmbetul pe buze

eu sau ei ...

treceri de pietoni

siluete în ceaţă

zebra muşcă din trupuri

scrâşneşte din dinţi

ca o frână pusă brusc

o mai ştii pe Ana ?

murise privind pe geamul autobuzului

în ochii opaci se reflectau stâncile

cerul ca varul

neastâmparul norilor

împrăştiaţi de vânt

şi chipul morţii

negru pe alb

Pe urma firului

2011-12-15T03:09:00.003-08:00

am deschis fereastra

porumbeii să intre

să ciugulească din bluza ta

firul speranţei

peste mări şi ţări

să-l întindă

până dincolo de Eden

am deschis larg uşa

aşezat în prag

ascult gheţarii la poli

cum se topesc

cad în mare apoi îngheaţă la loc

ca dragostea mea

se reclădesc din ape sărate

sau lacrimi

mi-am înhămat la sanie iubirea

călătoresc spre tine

pe urma firului

aidoma lui Tezeu

când obosesc

clădesc un iglu din vise

să nu m-ajungă

zăpezile spulberate de viscol

adorm înconjurat de sloiuri

reci ca inima ta

Toată lumea dansează pe acest poem

2011-12-15T03:09:00.001-08:00

beat-urile unei piese de club îmi inundă timpanul

la radio aud că

un mix făcut de un d.j.necunoscut rescrie istoria poeziei

Edgar Poe se răsuceşte-n mormânt

plăci de vinil sar din pick-up

ca steluţele ninja

ricoşează-n pereţi

retează capete

cuvintele sar de pe foaie

ca sângele soarelui prin raze

în dimineţile brumate de toamnă

ca pâinea prăjită din toaster

când luam micul dejun împreună

se tipăresc în mintea mea

ca o carte de suflet

azi scriu despre tine

treci prin oameni ca o muză prin mintea poetului

priveşti de sus sala de dans cu trupuri decapitate

participi pasiv la scena morţii

răsuceşti o ţigară şi te întorci în timp

pe urma fumului

colorezi în sepia balul modern al sufletelor

imortalizezi pe hârtie

poeme întregi

dimineaţa

capete zac pe podea ghilotinate de sunete

sunt un d.j. nebun

mixez poeme pe piese de club

transform beat-urile în cuvinte

muzele dansează lasciv pe bar

se dezbracă numai pentru mine

când sunetele nasc cuvinte

durerile facerii se transformă-n plăcere

când cuvintele nasc sunete

lumea dansează